Auto-ajutorarea nu este un gen recent. A existat de milenii. Cel mai îndepărtat precursor al său poate fi urmărit din Egiptul antic, unde a existat un gen numit "Sebayt", care înseamnă literal învățături sau instrucțiuni. Aceste texte nu au urmat un stil literar anume, ci au avut un scop comun: de a instrui prin transmiterea unor învățături etice și civice care reflectau modul de a trăi adevărul.
„Maximele lui Ptahhotep”, de exemplu, scrise între 2375 și 2350 î.Hr., sunt o colecție de proverbe morale care iau forma unor sfaturi și instrucțiuni de la tată la fiu. Acele texte egiptene antice ofereau meditații, aforisme și maxime care orientau oamenii spre cel mai bun mod de a trăi.
A trecut mult timp de atunci, dar interesul pentru acest tip de conținut nu a scăzut, dimpotrivă. În prezent, aproape jumătate dintre cele mai bine vândute de la Amazon sunt cărți de psihologie sau de autoajutorare. Printre cele mai bine vândute cărți de psihologie există unele care sunt deja considerate clasice ale genului, cum ar fi "Puterea prezentului""Omul în căutarea sensului"Sau"Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul".
Ce probleme pot fi rezolvate prin auto-ajutorare?
Autoajutorarea este menită să ne activeze resursele de vindecare. Ne oferă linii directoare pentru înțelegerea și abordarea anumitor probleme sau atingerea anumitor scopuri, fie prin ghiduri, grupuri de sprijin sau alte resurse dezvoltate de profesioniști, dar care nu presupun participarea lor directă.
Deși a fost adesea defăimat, autoajutorarea poate fi un instrument foarte util pentru a face față unor dificultăți zilnice, cum ar fi îngrijorarea excesivă, stresul, teama de a vorbi în public sau anxietatea. Cu toate acestea, este important să apelăm la surse legitime, științifice și bazate pe dovezi.
Universul autoajutorării este foarte larg, include și cărți stimulatoare și inspiratoare, dar care nu oferă resurse practice pentru rezolvarea problemelor și ajung să genereze mai multă frustrare. Există și conținut care poate fi iatrogen, așa că trebuie să fii selectiv când citești.
Resursele de autoajutorare bazate pe metode terapeutice validate s-au dovedit a fi destul de eficiente. Un studiu realizat la Universitatea din Alabama, de exemplu, a analizat produse de autoajutorare înregistrate și scrise, care au fost special concepute pentru a aborda orice, de la obiceiuri proaste la frici, depresie și dezvoltarea anumitor abilități și a concluzionat că recurgerea la autoajutorare este mai bine decât să nu urmezi niciun tratament și în unele cazuri poate fi chiar o alternativă eficientă la psihoterapie.
Rezultatele pot dura și mult timp. Alte cercetări au descoperit că progresele realizate cu resursele de autoajutor orientate cognitiv au durat cel puțin trei ani pentru persoanele cu depresie. Aceasta înseamnă că au generat o transformare interioară importantă pentru a evita recidivele.
Într-adevăr, cărțile bune de autoajutorare nu numai că ne pot ajuta să înțelegem originea problemei noastre, ci ne pot oferi și instrumente practice pentru a face față acestor dificultăți, de la metode de restructurare cognitivă până la tehnici de relaxare.
Desigur, cărțile de autoajutorare nu sunt magice. Utilitatea lor depinde în mare măsură de modul în care le citim. Trebuie să faci compromisuri și să faci o lectură reflexivă. Nu este suficient să luați notă. Trebuie să-i restructuram conținutul, să-l adaptăm la realitatea noastră și, bineînțeles, să-i urmăm recomandările. Cea mai bună carte de autoajutorare din lume va fi complet ineficientă dacă nu suntem dispuși să-i aplicăm învățăturile sau să-i urmăm metoda.
Când să faci terapie psihologică?
Uneori cărțile de autoajutorare nu sunt suficiente și este esențial să ai sprijinul unui psiholog. Există situații deosebit de complexe și/sau tulburări psihologice care trebuie abordate direct de un profesionist. Acestea sunt câteva dintre principalele semne care indică necesitatea terapiei psihologice:
1. Tulburarea este severă
Tulburările psihice, precum schizofrenia, duc la pierderea contactului cu realitatea și la scăderea capacității critice, motiv pentru care necesită îngrijire personalizată și în unele cazuri chiar este necesar să se recurgă la medicamente. Alte tulburări psihologice grave, cum ar fi depresia majoră, anxietatea generalizată sau agorafobia, ar trebui, de asemenea, abordate cu psihoterapie.
2. Problema există de ani de zile
Dacă este un conflict de lungă durată sau o tulburare care există de ani de zile, este dificil să-l rezolvi apelând doar la autoajutorare și la resursele proprii. În aceste cazuri există de obicei modele de gândire negative, credințe iraționale, obiceiuri proaste sau chiar circumstanțe personale limitative care alimentează problema, dar sunt greu de detectat fără ochiul expert al unui psiholog.
3. Emoțiile sunt scăpate de sub control
Când ne simțim copleșiți sau copleșiți de situație, este convenabil să mergem la terapie psihologică. De asemenea, este o idee bună să ceri ajutor dacă trăiești emoții foarte puternice care îți afectează bunăstarea, cum ar fi furia, furia, resentimentele sau vinovăția. Uscăciunea emoțională este un alt motiv de alarmă. Dacă experimentăm o apatie severă sau un sentiment de deznădejde sau gol, este vital să căutăm sprijin, deoarece aceste stări pot duce la idei sinucigașe.
4. Voința nu este suficientă
Voința și disciplina sunt esențiale pentru a face față problemelor psihologice. Dar de prea multe ori voința se dovedește ineficientă în fața impulsurilor inconștiente care ne domină comportamentul. Cu alte cuvinte, atunci când îți repeți „Nu o voi mai face”, ci în schimb ești condus să repeți, fără nicio posibilitate de control. În aceste cazuri, evitați sloganul cărții de autoajutorare: „Voința este putere” și luați o poziție mai realistă, care să favorizeze parcurgerea psihoterapiei.
5. Simți nevoia să vorbești
A vorbi despre probleme este adesea util. Exprimarea a ceea ce simțim sau gândim nu numai că are un efect cathartic, ci ne permite și să descoperim noi perspective și soluții, mai ales când interlocutorul nostru este psiholog. Acesta este motivul pentru care solicitarea de îndrumare psihologică cu privire la problemele care ne preocupă, fie că este vorba despre părinți sau conflicte conjugale, ne poate salva probleme și bătăi de cap în viitor.
În concluzie, este important să rețineți că autoajutorarea și terapia psihologică nu sunt două opțiuni antagoniste. Un studiu privind prescrierea de materiale de autoajutorare a indicat că aproape 90% dintre terapeuți îl consideră util. Între 60 și 88% dintre psihoterapeuți au recomandat una dintre aceste cărți clienților lor și aproape 50% recunosc că fac acest lucru des. Cu toate acestea, dacă ceva ne deranjează sau ne afectează și credem că nu vom putea face față singuri, cel mai bine este să cerem ajutor.
Surse:
Smith, NM, Floyd, MR, Scogin, F. și Jamison, CS (1997). Urmărirea de trei ani a biblioterapiei pentru depresie. Jurnal de Consultanță și Psihologie Clinică; 65(2): 324-327.
Scogin, F. Bynum, J. Stevens, G. & Calhoon, S. (1990) Eficacitatea programului de tratament auto-administrat: revizuire meta-analitică. Psihologie profesională: cercetare și practică; 21 (1): 42-47.
Starker, S. (1988) Terapie cu do-it-yourself: Prescrierea cărților de autoajutorare de către psihologi. Psihoterapie: Teorie, Cercetare, Practică, Formare; 25(1): 142-146.
Intrarea Urmăriți terapie psihologică sau folosiți autoajutorare? Cheile pentru a decide a fost publicat pentru prima dată în Colțul Psihologiei.
