Pe parcursul vieții trăim multe situații care generează diferite stări afective. Râdem și plângem. Ne enervăm și ne împăcăm. Urăm și iubim. Aceste experiențe - și felul în care le trăim și le interiorizăm - sunt esențiale pentru sănătatea noastră mintală,echilibru mental și creșterea personală.
În 2002, psihologul și sociologul Corey Keyes a făcut un studiu foarte interesant, deși cu rezultate tulburătoare. Keyes s-a întrebat ce este prosperitatea umană și câți oameni prosperă de fapt. El credea că „a înflori” (infloritoare) înseamnă a trăi într-o gamă optimă de funcționare caracterizată prin recunoștință, creștere și rezistență în care ne menținem echilibrul emoțional.
Lânguirea, în schimb, este o stare intermediară în care nu există tulburări psihice ca atare, dar nu reușim să ne dezvoltăm întregul potențial, atât de mult încât ne-am putea defini viața ca fiind „goală”. Este un sentiment de stagnare, nemulțumire și disperare liniștită sau resemnare în care ne epuizăm fără să reușim ceva important.
Lucrările sale epidemiologice au sugerat că în Statele Unite doar 17,2% dintre adulți „înfloresc”, 14,1% suferă de depresie majoră, iar restul în esență lâncezește. Nu era că ar avea o sănătate mintală precară, dar nu au avansat.
Problema este că a lâncezi nu înseamnă a stagna, ci dublează șansele de a dezvolta depresie. De-a lungul timpului, tinde, de asemenea, să genereze o suferință emoțională mai mare, provocând deteriorare psihosocială și limitând activitățile zilnice și capacitatea de muncă. Prin urmare, nu este o perspectivă bună asupra vieții.
De unde știi dacă vom lâncevi sau „înflori” ca persoană?
În 2011, psihologii Barbara L. Fredrickson și Marcial F. Losada de la Universitatea din Michigan au efectuat un alt experiment deosebit de interesant privind „înflorirea” umană, în care au întrebat ce factori ar putea prezice dacă vom lâncevi sau vom prospera ca persoană.
Există o teorie conform căreia emoțiile pozitive sunt adaptări psihologice evoluate care au crescut șansele strămoșilor noștri de supraviețuire și reproducere. Spre deosebire de emoțiile negative, care ne limitează impulsurile la acțiuni specifice de salvare a vieții, cum ar fi răspunsurile de luptă sau fuga; emoțiile pozitive ne lărgesc gama de gânduri și acțiuni, cum ar fi explorarea și jocul, facilitând astfel flexibilitatea comportamentală.
Experimentele susțin această idee. Cercetările efectuate la Universitatea din Michigan au descoperit că emoțiile negative reduc momentan repertoriile de gândire și acțiune, în timp ce emoțiile pozitive le lărgesc. Prin urmare, beneficiile emoțiilor negative sunt imediate, precum salvarea vieții noastre, în timp ce beneficiile emoțiilor pozitive sunt apreciate pe termen lung, deoarece ne ajută să creăm conexiuni sociale, să dezvoltăm strategii de copiind adaptabile și au o mai bună cunoaștere a mediului înconjurător.
De exemplu, atitudinile pozitive precum interesul și curiozitatea duc la explorare și, prin urmare, la cunoștințe mai profunde decât atitudinile negative precum plictiseala și cinismul. Pozitivitatea încurajează explorarea și creează oportunități de învățare, în timp ce negativitatea promovează evitarea, așa că este posibil să pierdem oportunități bune de a afla mai multe despre lumea din jurul nostru.
Deoarece emoțiile pozitive încurajează atitudini mai deschise, de-a lungul timpului dezvoltăm hărți cognitive mai precise a ceea ce este bine și rău în mediul nostru. Aceste cunoștințe devin o resursă personală pe care o vom avea mereu la dispoziție. Desi emotiile pozitive sunt trecatoare, resursele personale pe care le acumulam in acele momente de pozitivitate sunt de durata.
Pe măsură ce aceste resurse se acumulează, ele acționează ca un fel de „rezervor” pe care ne putem folosi pentru a gestiona amenințările și a ne crește șansele de supraviețuire, precum și pentru a ne simți mai bine. Prin urmare, chiar dacă emoțiile pozitive sunt trecătoare, ele pot declanșa procese dinamice care stimulează bunăstarea, creșterea și rezistența.
Cu alte cuvinte, efectele emoțiilor pozitive se acumulează și se combină în timp, pentru a transforma oamenii, a le îmbunătăți sănătatea mintală, a-i face mai integrați, mai rezistenți și mai capabili să răspundă mai eficient provocărilor. Prin urmare, ele sunt un factor vital în prosperitate.
Raportul critic al prosperității umane
Fredrickson și Losada au efectuat mai multe teste asupra participanților pentru a evalua totul, de la sănătatea lor mintală la acceptarea de sine, scopul în viață, stăpânirea mediului, relațiile pozitive cu ceilalți, creșterea personală, nivelul de autonomie, precum și integrarea și acceptarea socială.
Mai mult, în fiecare seară, timp de 28 de zile consecutiv, participanții au trebuit să indice printr-o aplicație web ce emoții au trăit în timpul zilei, atât pozitive, cât și negative.
Astfel, au descoperit că oamenii care au prosperat au experimentat cel puțin 2,9 emoții pozitive pentru fiecare emoție negativă.
Cu toate acestea, acești psihologi avertizează și că, fără emoții negative, tiparele noastre comportamentale s-ar calcifia pur și simplu. Acesta este motivul pentru care se referă la ceea ce ei numesc o „negativitate adecvată”, care joacă un rol esențial în dinamica complexă a înfloririi umane.
Gottman, de exemplu, a descoperit că conflictul poate fi o sursă sănătoasă și productivă de negativitate pentru cupluri, în timp ce expresiile de dezgust și dispreț sunt mai corozive. Aceasta înseamnă că nu toată negativitatea este la fel de „rea”.
Negativitatea adecvată este, prin urmare, un feedback necesar, dar numai atunci când apare pentru o perioadă limitată de timp și în circumstanțe specifice. Pe de altă parte, negativitatea nepotrivită este de obicei o stare absorbantă și generalizată care ne domină viața emoțională pentru o lungă perioadă de timp, împiedicându-ne să creștem.
Desigur, pozitivitatea care ne permite să prosperăm ca persoană trebuie să fie, de asemenea, adecvată și autentică. Fredrickson și Losada au descoperit că înflorirea stagnează sau chiar începe să se dezintegreze atunci când relația ajunge la 11,6 experiențe pozitive pentru fiecare experiență negativă. Ideea este că „prea mult”, chiar dacă „bun”, nu este bine.
În acest sens, unele studii asupra comportamentului nonverbal au relevat că zâmbetele false sau deconectate generează aceeași activitate cerebrală legată de emoțiile negative și activează o funcție anormală a inimii, sugerând că pozitivitatea falsă ar putea fi negativă.
În general, teoria înfloririi umane (teoria înfloririi umane) indică faptul că depinde de dinamica în care experiențele pozitive și negative sunt amestecate în proporție potrivită. Aceste dinamici nu sunt repetitive, ci inovatoare și extrem de flexibile, dar în același timp stabile; adică trebuie să realizăm o anumită ordine în haos, dar lăsând ușa deschisă către nou.
Surse:
Fredrickson, BL & Losada, MF (2005) Afectul pozitiv și dinamica complexă a înfloririi umane. Am Psychol; 60 (7): 678-686.
Fredrickson BL & Branigan CA (2005) Emoțiile pozitive lărgesc sfera atenției și a gândirii – repertorii de acțiune. Cogniție și emoție; 19: 313-332.
Keyes, C. (2002) Continuul sănătății mintale: de la lâncezire la înflorire în viață. J Health Soc Behav;
Rosenberg, EL et. Al. (2001) Legături între expresiile faciale ale furiei și ischemia miocardică tranzitorie la bărbații cu boală coronariană. Emoție; 1 (2): 107-115.
Ekman, P. et. Al. (1990) Zâmbetul Duchenne: expresia emoțională și fiziologia creierului. J Pers Soc Psychol; 43 (2): 207-222.
Intrarea Pentru a prospera ca persoană, avem nevoie de 3 experiențe pozitive pentru fiecare eveniment negativ a fost publicat pentru prima dată în Colțul Psihologiei.
