Substanțele care modifică starea de conștiință au fost folosite de secole. Preoții și șamanii au ingerat plante pentru a cădea în stări de transă disociativă, iar papirusul Ebers, unul dintre cele mai vechi documente medicale ale omenirii, se referă la utilizarea semințelor de mac în scopuri medicinale. Cu toate acestea, mulți și-au dat seama de efectele negative ale acestor substanțe și de puterea lor de dependență. Aristotel, de exemplu, a avertizat că băutura în timpul sarcinii poate fi dăunătoare, iar medicul roman Celsus credea că dependența de băuturile amețitoare este o boală.
Cu toate acestea, terapiile timpurii pentru dependență au fost foarte rudimentare și adesea chiar periculoase sau iatrogenice. În anii 1800, de exemplu, dependența de alcool și opiu era tratată cu morfină, cocaină și alte așa-numite „droguri” care creau efectiv o nouă dependență. Ulterior s-au răspândit terapii precum șocul termic cu apă rece, inducerea comei cu bromură sau insulină, sau lobotomiile și șocurile electrice, care au ajuns să pună mai multe probleme decât au rezolvat.
Totul a început să se schimbe la mijlocul anilor 20, când a fost introdus un tratament de susținere pentru a facilita detoxifierea bazată pe înțelegere și ajutor reciproc. Astăzi, datorită progreselor din neuroștiință, putem înțelege mai bine comportamentele care creează dependență și putem proiecta programe de prevenire și tratare psihologică a dependențelor care sunt cu adevărat eficiente care pun persoana și bunăstarea lui în centru. Aceste tratamente sunt efectuate de profesioniști cu diplome în Psihologie sau Psihiatrie specializați în tratamentul dependenței de droguri, pentru a urma o metodă științifică, contrastată în practica clinică.
Principalele abordări în tratamentul psihologic al dependențelor
„Nu există un singur tratament care să funcționeze pentru toată lumea. Un tratament eficient este acela care acoperă toate nevoile pacientului, nu numai în ceea ce privește consumul de medicamente, și care se extinde atât timp cât este necesar”. afirmă Institutul Național pentru Abuzul de Droguri din Statele Unite.
Același lucru mai notează că „Consilierea și alte terapii comportamentale sunt cele mai comune forme de tratament”. De fapt, dependențele sunt o problemă psihofizică, așa că este necesar să se abordeze cauzele psihologice și de mediu care le stau la baza, precum și să se ajute persoana să facă față stărilor emoționale negative pe care le trăiește și să îi ofere instrumentele pentru a evita recăderile.
În psihologie, există mai multe modalități de a ajuta persoanele care doresc să se detoxifice. Deși terapia cognitiv-comportamentală a fost prima care a răspuns problemelor cauzate de dependențe și continuă să fie cea mai folosită și cercetată științific, există și alte abordări valide și eficiente.
1. Terapie cognitiv-comportamentală
Acest tip de terapie a dependenței integrează principiile teoriei comportamentale, ale teoriei învățării sociale și ale terapiei cognitive, făcându-l o abordare destul de cuprinzătoare, cuprinzătoare și eficientă pentru tratarea problemelor legate de consumul de substanțe și prevenirea recăderilor.
Terapeutul cognitiv-comportamental învață persoana strategii de autocontrol care îi permit să gestioneze mai bine impulsurile. Lucrați cu persoana respectivă pentru a o ajuta să recunoască situațiile în care este probabil să consume substanțe și să găsească modalități de a le evita. De asemenea, îi îmbunătățește abilitățile de a face față cu succes situațiilor riscante și o antrenează să evite recidiva.
Prin analiza funcțională, terapia cognitiv-comportamentală identifică antecedentele și consecințele dependenței, astfel încât persoana să poată înțelege impactul acesteia. Psihologul o ajută să analizeze cognițiile și credințele legate de comportamentul care provoacă dependență pentru a promova strategii mai adaptative care vizează eradicarea comportamentelor, gândurilor și emoțiilor legate de abuzul de substanțe sau alte tipuri de dependențe.
2. Terapii umaniste și existențiale
Terapiile umaniste și existențiale subliniază nevoia de a înțelege experiența umană, așa că se concentrează pe persoană, mai degrabă decât pe simptom. Problemele psihologice, inclusiv dependența, se confruntă ca urmare a incapacității de a alege cel mai potrivit stil de viață.
Acest tip de terapie a dependenței pune accent pe libertatea și responsabilitatea personală prin promovarea acceptării, creșterii și angajamentului. Abordarea umanistă, de exemplu, consideră că toți avem potențialul de a rămâne sănătoși și că putem lua decizii pozitive și benefice pentru noi înșine și pentru ceilalți, așa că terapia se concentrează pe promovarea creșterii personale în loc să se concentreze doar pe Eu deranjez.
În cazul abordării existențialiste, terapeutul ajută persoana să-și găsească sensul vieții, precum și să gândească și să acționeze într-un mod autentic și responsabil. În acest tratament psihologic pentru dependențe, se presupune că cauza principală a problemei este neliniștea și suferința generate de singurătate, izolare și lipsă de sens, așa că acestea sunt problemele care sunt abordate în principal în ședințe. În general, sunt terapii bazate pe empatie și ascultare reflexivă care încurajează acceptarea și compromisul.
3. Terapie psihodinamică scurtă
Terapia psihodinamică se concentrează asupra modului în care procesele inconștiente se manifestă în comportamentul curent al persoanei. Scopul său principal este de a înțelege modul în care trecutul afectează comportamentul prezent pentru a promova conștientizarea acelor aspecte inconștiente care generează sau alimentează dependența.
În modul scurt, persoana își analizează simptomele, conflictele nerezolvate și relațiile disfuncționale care vin din trecut și care se manifestă prin nevoia de a abuza de substanțe. În acest caz, terapeutul concentrează de obicei intervenția pe un focus îngust legat de dependență.
Psihoterapia expresivă de susținere, de exemplu, este un tip de terapie psihodinamică adaptată abuzului de substanțe care se bazează și pe ideea că dependența este modelată de experiențele formative de viață. În acest caz, tehnicile de susținere sunt combinate pentru a le permite oamenilor să vorbească confortabil despre experiențele și emoțiile lor personale cu tehnici expresive care le permit să identifice și să rezolve problemele din relațiile lor interpersonale.
4. Terapie de familie scurtă
Problemele cauzate de abuzul de substanțe nu apar izolat. În multe cazuri, dinamica familiei de origine sau curent acționează ca un declanșator al abuzului de substanțe sau poate perpetua acel comportament disfuncțional. Cu alte cuvinte, interacțiunile cu membrii familiei pot agrava problema sau, dimpotrivă, pot contribui la rezolvarea acesteia.
Terapia de familie se bazează pe teoria că atunci când o persoană este dependentă, aceasta este puternic influențată de membrii familiei, de comportamentele acestora și/sau de stilul său de comunicare. Pentru a înțelege această dinamică, psihologul analizează factori precum ierarhia puterii, rolurile și stilurile de comunicare în familie. Din acest motiv, sesiunile implică adesea alte persoane, cum ar fi părinții, partenerii sau copiii.
Prin terapia de familie, persoana este ajutată să identifice zonele disfuncționale și să înlocuiască comunicarea și modelele relaționale inadecvate cu o comunicare mai clară, mai directă și eficientă acolo unde există limite sănătoase. Acest tip de terapie este adesea folosit atunci când familia poate ajuta persoana să se recupereze sau se confruntă cu efectele în cascadă ale dependenței unuia dintre membrii săi.
5. Terapie de grup
Terapia de grup este una dintre cele mai utilizate modalități în tratamentul dependențelor. Este utilă deoarece permite oamenilor să observe progresul comportamentului lor de dependență prin ei înșiși și prin observarea celorlalți, precum și generarea unui angajament față de grup, ceea ce facilitează recuperarea într-un climat de sprijin, înțelegere și speranță.
Există, de asemenea, mai multe modele de terapie de grup pentru dependențe:
• Grupuri psihoeducaționale. Scopul lor principal este de a crește gradul de conștientizare cu privire la consecințele comportamentale, medicale și psihologice ale dependențelor. Ele oferă, de asemenea, instrumente pentru ca oamenii să învețe să identifice, să evite și să gestioneze stările interne și circumstanțele externe asociate cu dependența.
• Grupuri de dezvoltare a capacităților. Ele sunt, în esență, grupuri de antrenament privind abilitățile de coping, astfel încât oamenii să poată atinge și menține o stare de abstinență. Ei își învață membrii să refuze ofertele de droguri, să evite declanșatoarele de utilizare, să controleze dorința de a consuma, să facă față sentimentelor precum furia și să se relaxeze.
• Grupuri de sprijin. În aceste grupuri, munca și angajamentul membrilor sunt consolidate pentru a dezvolta abilități sociale și a gestiona gândurile și emoțiile legate de consum în timpul recuperării. Oamenii se sprijină reciproc și împărtășesc sfaturi practice despre cum să rămâneți abstinenti și să gestionați provocările vieții de zi cu zi. Acest tip de terapie a dependenței este folosit și pentru a îmbunătăți stima de sine și pentru a crește încrederea în sine a membrilor.
Pe scurt, există mai multe tratamente psihologice pentru dependențe. Fiecare dintre ei adoptă o abordare diferită, dar pe termen lung cu toții contribuie la dezvoltarea abilităților psihologice de care oamenii au nevoie pentru a face față dependenței. Cel mai important este să faci primul pas și să ceri ajutor de specialitate.
Surse:
(2019) Enfoques de tratament para la drogadicción. În: Institutul Național pentru Abuzul de Droguri (NIDA). - nu urmăresc
Crocq, M. (2007) Aspecte istorice și culturale ale relației omului cu drogurile care creează dependență. Dialoguri Clin Neurosci; 9 (4): 355–361.
Administrația serviciilor pentru abuzul de substanțe și sănătatea mintală (2005) 2 tipuri de grupuri utilizate în mod obișnuit în tratamentul abuzului de substanțe. În: Seria Protocolul de îmbunătățire a tratamentului (TIP); 41.
Sánchez, E. & Gradolí, V. (2001) Intervención psicológica en conductas adictivas. Trastornos Adictivos; 3 (1): 21-27.
Intrarea Cele 5 tipuri de tratamente psihologice pentru dependențe a fost publicat pentru prima dată în Colțul Psihologiei.
