A lenta caduta di u fiocchi di neve. A distesa bianca chì copre u paisaghju. Ddà tranquillità di a notte induve ogni silenziu di l'omu è di a natura hè zittu. A gioia è i surrisi di u i zitelli durante i ghjorni di Dicembre. Tazze à vapore di tè o di cicculata, maglioni di lana culurita e case decorate in vista di u Christmas. Ci sò tanti elementi chì distinguenu l'inguernu, a stagione chì ci accumpagna à a fine di un annu è à u principiu di u prossimu.
Tutti issi aspetti ùn anu mai scappatu à i pueti passatu è prisente. Cusì, avemu raccoltu le puesie è e più belle filastrocche di l'inguernu per sperimentà l'atmosfera invernale inimitabile attraversu e parolle di i grandi autori.
Roberto Piumini, L'inguernu
Unu di puesie per i zitelli - è micca solu - d'inguernu hè di sicuru Roberto Piumini. L'autore illustra cumu a natura si presenta durante a stagione invernale, quandu assume una apparizione inconfundibile.
Quandu a terra
hè fretu è dura,
pare un guerrieru
cù armatura
quandu chjude
in ghjacciu è ghjelu,
quand'elli sò nudi
piante in celu
è i corbi
sopra a neve
parenu macchie
in u vostru quaternu:
hè invernu.
Emily Dickinson, A neve chì ùn s'accumula mai
In questu poema l'autore ne descrive unu nevicata di notte cusì abbundante chì copre interamente ciò chì casca. A face pensà à l'arrivu di February è, dunque, di u periodu u più fretu di l'annu. In realtà hè una neve "transitoria", chì ùn ferma micca è ùn s'acumula, ma si scioglie.
A Neve chì ùn s'acumula mai -
A neve transitoria, fragrante
Chì vene solu una volta à l'annu
Soft hè impostu avà -
Tantu impregna l'arburu
A notte sottu à a stella
Certamente hè u Passu di Farraghju
L'esperienza ghjurà -
Invernu cum'è una Face
Chì austeru è anticu sapiamu
Riparatu in tuttu fora di Solitude
Da l'alibi di a natura -
Ogni tempesta era cusì dolce
U valore ùn averia micca -
Cumpremu per cuntrastu - A pena hè bona
Quantu hè più vicinu à a memoria.
Oscar Wilde, Hè mezu à l'inguernu
U pueta schizza un paisaghju invernale cun a natura chì stà quì. L'omi ùn si ponu sente chè in a distanza: sò in primu pianu l'animali è a so manera di trattà u fretu invernale.
Hè mezu à l'inguernu, l'arburi sò nudi
eccettu induve a banda si rifugia
aggruttatu sottu à u pinu.
E pecure battenu in a neve fangosa
appughjatu à a fence. A stalla hè chjosa
ma striscianu i cani tremanti esce,
falanu à u flussu ghjalatu. À vultà
ritornu abbattutu. Avvolta in un suspiru
sunanu cum’è i rumori di e carri, e mughji di i pastori.
I corbi stridenu in circoli indifferenti
intornu à u pagliaghju ghjalatu. O si accovaccianu
nantu à i rami gocciulanti. U ghjacciu si rompe
trà e canne di u stagnu induve u botru batte l'ale
è stinzendu u collu chjachjarò nantu à a luna.
Una povera lepre salta sopra i prati,
piccula tacca scura impaurita
è un gabbianu persu, cum'è una rafaga subita
di neve, urla contr'à u celu.
Gianni Rodari, Nantu à a neve
Gianni Rodari descrive una tipica mattina invernale induve i zitelli surtenu à ghjucà cù a neve fresca cascata. A 'maghjina zitella chì ci porta ind'i tempi.
D'inguernu, quandu casca
neve è imbiancà u pratu
è piatta e strette
sottu à u mantellu ghjalatu,
à i zitelli, avventurieri
da u core senza teme,
ùn ci hè bisognu di chjassi
per pruvà l'avventura:
marchjanu cù ardità induve
a neve hè intatta,
apre novi camini
in u desertu di l'ova.
Ma a taglia di i pedi
a neve si mantene
per guidà i zitelli
in casa, quandu mamma chjama ...
Ada Negri, U ballu di a neve
U pueta discrive u discesa lenta di neve di notte. Hè cum'è se u mondu si fermi mentre i fiocchi ripusanu in silenziu in terra, dendu unu scenario guasi oniricu.
Nantu à i campi è nantu à e strade
mutu è lume
vultulendu, a neve
casca.
Ballà u flap biancu
in u celu largu scherzosu,
Allora riposa in terra
stancu.
In mille forme immubiliare
nantu à i tetti è i camini,
nantu à e petre è i giardini
ellu dorme.
Tuttu intornu hè pace;
chjusu in un olvidiu prufondu,
indiferente u mondu
hè mutu.
Umberto Saba, Fiore di Neve
L'autore di Trieste imagineghja in sta lirica cumu sò ghjunti in terra per a prima volta fiocchi di neve. U risultatu hè un puema simplice, dolce è cummuvente.
Da u celu tutti l'Angeli
anu vistu i campi sterili
senza foglie nè fiori
è leghjenu in u core di i zitelli
chì amanu e cose bianche.
Scuzzulavanu l'ale stanchi di vulà
è po hè falatu leggermente leggermente
a neve fiurita.
Aldo Palazzeschi, Pastel di noia
In questu puema, Palazzeschi descrive una scena classica invernale in slow motion, delineando a natura è i soni ch'ella percepisce. Ùn hè micca surpresu da alcunu sintimu di gioia è di felicità, ma solu noia per quellu ghjornu chì ùn pare mai finisce.
Da u grisgiu di a nebbia densa
i cipressi brillanu
ombre nere
nebbia spugne.
È da luntanu oscillendu pianu pianu
un sonu di campana guasi sparitu ne vene.
Più luntanu
un trenu passa mughjendu.
Carla Piccinini, Invernu
In sta filastrocca, spieca a puetessa l'effetti di l'inguernu nantu à a natura.
Ma chì passa?
Fighjate intornu!
Arburi nudi
è cortu u ghjornu.
Oh chì fretu
longu à e strade
forse prestu
A neve casca.
Cù stu fretu
drentu stemu
è un ritornu
inseme cantemu.
Attilio Bertolucci, A neve
Durante l'inguernu u tempu pare rallenta. Questa atmosfera suscita diversa riflessioni, cum’è quellu fattu da Bertolucci in sta puesia ricurdendusi di l’anni passati.
Cumu a neve pesa nantu à sti rami
cumu pesanu l'anni nantu à e spalle chì amate.
L'inguernu hè a stagione a più cara,
in i so lumi sì venutu à scuntrà mi
da un sonnu dopu meziornu, un amaru
serratura di capelli nantu à l'ochji.
L'anni di a ghjuventù sò anni luntani.
Gianni Rodari, Prima rima di viveru Frost
L'autore più famosu di u filastrocche per i zitelli in talianu ùn averia pussutu mancà di dà ci un picculu travagliu soiu invernu.
Rima viveri di a prima ghjàlle
congela a neve falata da u celu
congela l'acqua di u rubinettu
congela u fiore in u so vasettu
congela a funa di u cavallu
congela a statua nantu à u pedistallu.
William Blake, À l'inguernu
Stu puema face parte di a racolta Songs of the Seasons è pudete truvà u aspetti fundamentali di a so puetica: scenarii scuri è misteriosi, creature surumane è climi inuspitalieri, basta invernu sicondu William Blake.
O Invernu! Tagliate e to porte adamantine:
U nordu hè vostru; culà in a terra prufonda chì hai erettu
A vostra dimora scura. Ùn scumudà
I vostri tetti, nè e colonne cù u vostru carru di ferru.
Ùn mi stà micca à sente è nantu à l'abissu spalancatu
Roll pisanti. E so timpeste sò in furia;
In una guaina d'acciaiu, ùn osu micca circà
Perchè hà alzatu u so scettru sopra à u mondu.
Eccu! Un mostru spaventosu, chì a pelle aderisce
À i so ossi forti, corre annantu à i scogli chì gemenu:
Silenzia tuttu, è a so manu putente
Strip a terra, è congelate a vita fragile.
U marinaru piglia a so piazza nantu à e scogliere
Pienghje in vain. Povaru diavule! Ellu face
E timpeste, finu à chì u celu surrisi è u mostru
Torna urlendu in e so grotte in u monte Hekla.
Ada Negri, Sole d’inguernu
In questa lirica l'autore stà nantu à unu di i soi riflessione nasce in ghjornu di Annu novu. Cù u principiu di l'annu novu, pensate digià à marzu è à a primavera, ancu se u paisaghju intornu à ella ferma quellu invernale.
Annu novu: cusì dolce, è quantu sole!
Aghju digià rispiru di marzu, in questa luce
oru, chì cunnoscu cortu è bugiardu. È ridu
à a bugia, mi piace; è à questu
Mi scaldu, cum'è prugna è castagnu
qualchi ciuri cumpariscenu per un capricciu,
in a cirtezza ch'ellu hà da more dumane
prima d'apertura. Buddi senza fiore
nantu à i rami è in u mo core,
gioia di una ghjurnata, cusciente di esse vivu
solu per una ghjurnata!
Ùn importa micca. Hè gioia.
Louis Ruber, neve,
In questu poema apparentemente simplice, Ruber ne sketches unu scenario tipicu invernale induve a distesa bianca di neve copre tuttu ciò chì scontra.
Ieri in alta collina,
oghje in piaghja arata,
a neve hè nantu à e zolle
è copre ciò chì hè suminatu
«Bona racolta
di granu! ".
face u yokel previdente.
Ma un passero
in vanu
circà l'amicu solcu.
È salta leggermente
è pare guasi stancu,
picculu puntu neru
sopra l'immensu biancu.
O. Cicogna, Rima Nursery Quandu piove
Una di e più famose filastrocche à tema invernale. Quandu face u fretu a brama di sorte per tutti diminuisce, sia per adulti è zitelli ma ancu per animali, nò?
Quandu piove pianu, pianu
è face fretu è ventu
u zitellu hè in casa
u picculu acellu in u so nidu
u ghjacaru in u casottu
u mo gattinu accantu à u focu
in a tana u topu ...
È a ranochja senza ombrellu?
Sottu u fungu hè bellu!
Piove, piove, ci vole un ombrellone
Spergu chì u bellu tempu ritorna!
Anton Cechov, L'odore di l'invernu
L'inguernu si face sente ancu prima d'arrivà, perchè hè hè percepitu in l'aria. Cusì, hè impussibile di rinviallu: basta benvenutu, cù u so fretu è a so notte ghjalata.
U tempu era bellu in prima,
calma. Cackled the
tordi, è in i pantani qualcosa di vivu
hà fattu un buzz, cum'è sè
soffia in una buttiglia viota.
Un beccucciu volò vicinu è
in aria cù rumori allegri.
Ma quandu era in u boscu hà fattu
a bughjura è un ventu soffia da livante
fretu è penetrante, tuttu era zittu.
Sopra à e pozzanghe si stendenu
di aghi di ghjacciu.
I boschi sò diventati cupi, soli.
Iè si pò sente l'inguernu.
Articulu fonte Alfeminile