"Ùn ci hè micca arte induve ùn ci hè micca stile" Oscar Wilde

0
- Publicità -


Oscar Wilde: l'omu è l'artista 117 anni dopu à a so morte

U 30 di nuvembre di u 1900, Oscar Wilde hè mortu. Geniu literariu è figura emblematica di a decadenza di a fine di u XIXu seculu, cunnisciuta per a so eccentricità, Wilde hè statu severamente cundannatu per a so omosessualità è hà finitu a so vita in piena povertà è solitudine. «Vulete sapè quale hè statu u grande dramma di a mo vita? Hè solu chì aghju messu u mo geniu in a mo vita "

Quella di Oscar Wilde hè una sperienza literaria à metà strada trà u geniu è a dissoluzione, chì hà sempre resu difficiule di stabilisce una fruntiera chjara trà l'arte sublime di alcune di e so opere è a miseria di e circustanze induve sò cumposte. U so unicu rumanzu, "U ritrattu di Dorian Gray" (1891) diventa subitu unu di i più alti esempi di estetica letteraria inglese: una storia di decadenza murale in a quale l'autore ùn risparmia nisun dettagliu, una forte pusizione contr'à a degradazione di l'individuu chì, quantunque , ùn eviterà micca e critiche Wilde, i prucessi è l'accuse d'immoralità. Wilde era ancu un eccellente scrittore teatrale malgradu chì ùn avia micca un background dramaturgicu: famosi restanu "U fan di Lady Windermere", "L'impurtanza di esse Earnest" è "Salome", l'ultimu capolavoru chì hè statu censuratu in Inghilterra è raprisentatu in Parigi in u 1896 , mentre chì l'autore era in prigiò. U spiritu acutu è l'irresistenza di alcune di e so intuizione literarie anu fattu di Oscar Wilde u simbulu incontestabile di quellu esteticismu di a fine di u seculu esasperatu è decadente, chì ùn cessa mai di affascinà ancu dopu un seculu.

 

Wilde avia ereditatu da a so mamma l'abitudine di piattà a so vera età, è l'anniversariu usava u neru, dicendu esse in luttu per a morte di un altru di i so anni. Si dice chì in un periodu particularmente creativu di a so vita hà amatu di vestesi cù parrucche lunghe è elaborate, è decurà i vestiti cù fiori è piume falsi. Questu, è parechje altre eccentricità, anu aiutatu à creà una maghjina chì campa sempre oghje: quella di un intellettuale spiritosu, prufondu, feroce ironicu nantu à a stessa sucietà chì prima u ammira è poi u cundanna, chì sceglie di campà è di cuntà a storia. u so tempu cum'è unu di i persunagi in i so libri.

- Publicità -
- Publicità -

Oscar Wilde in u 1884

«Hè diventatu un arbitru d'eleganza in a metropole è u so redditu annuale, redditu da i so scritti, hà righjuntu guasi mezu mezu milione di franchi.Hà spargugliatu u so oru trà una successione d'amichi indigni. Ogni matina cumprava dui fiori cari, unu per ellu stessu, l'altru per u so carrughju; è ancu u ghjornu di u so prucessu sensazionale hè statu cundottu in tribunale in a so carru di dui cavalli cù u carrughju vestutu di gala è cù u sposu pulveru ": hè cusì chì un altru famosu geniu literariu irlandese, James Joyce, u ricurderà. in talianu in u ghjurnale di Trieste "Il Piccolo della Sera", dece anni dopu à a so morte.


A forza motrice di l'arte di Wilde hè u peccatu. Hà messu tutte e so qualità caratteristiche, ingenuità, impulsu generosu, intellettu asessuale à u serviziu di una teoria di a bellezza chì, secondu ellu, avia da ritruvà l'età d'oru è a gioia di a ghjuventù mundiale. Ma in u fondu, se qualchì verità si stacca da e so interpretazioni soggettive di Aristotele, da u so penseru inquietu chì procede da sofismi è micca da sillogismi, da e so assimilazioni di altre nature, aliene à a soia, cum'è quelle di i delinquenti è di l'umili, hè sta verità inerente à l'anima di u Cattolicesimu: chì l'omu ùn pò ghjunghje in u core divinu eccettu per quellu sensu di separazione è di perdita chì si chjama peccatu.

U De Profundis, da u bughju di e prigiò

Oscar Wilde è Lord Alfred Douglas in u 1893

Da una età giovanile nantu à a persona di Oscar Wilde ci sò rumori è pettegolezzi annantu à a so omosessualità,resu più insistente ancu da l'abitudine di salutà i so amichi più stretti cù un basgiu in labbra è da e stravaganze in u modu di vestesi è di vestesi. À u mumentu di a so carriera è di a so notorietà, Wilde hè statu u prutagunista di unu di i prucessi più parlati di u seculu: accusatu di sodomia, un scandalu senza paraguni in Inghilterra à l'epica, è cundannatu à prigiò è à dui anni di travagliu furzatu, lascerà psiculugicamente è sucialmente ruvinatu, à tal puntu ch'ellu hà da sceglie di passà i so ultimi anni in Parigi, induve more dopu u 30 di nuvembre di u 1900.

Ma precisamente in prigiò scriverà una di e so più belle opere, intime è senza maschere: una longa lettera à Lord Alfred Douglas, u ghjovanu Wilde hà amatu è per via di quale hè finitu in catene, publicata sottu u titulu di "De Profundis". Pagine induve u scrittore hè ricunnisciutu in a so simplicità cum'è omu, luttendu cù i fantasmi di u so passatu:

Noi chì campemu in sta prigiò, chì in a so vita ùn ci sò fatti chè dulore, duvemu misurà u tempu cù i battiti di u core di a suffrenza, è u ricordu di e stonde amare. Ùn avemu nunda altru à pensà. A sofferenza hè u nostru modu di esiste, chì ghjè l'unicu modu dispunibile per noi di piglià cuscenza di a vita; u ricordu di ciò chì avemu patitu in u passatu hè necessariu per noi cum'è garanzia, cum'è testimonianza di a nostra identità.

articulu editatu da
Loris Old
- Publicità -

LASCIÀ UN CUMMENTU

Per piacè inserite u vostru cummentariu!
Per piacè inserite u vostru nome quì

Stu situ usa Akismet per riduce u puzzicheghju. Scopri cumu i vostri dati sò trattati.