11 lugliu 1982 - 11 lugliu 2022

0
- Publicità -

Resti di ricordi di una vittoria... Inevitabbile

11 lugliu 1982 - 11 lugliu 2022. Quì simu. L'11 di lugliu hè ghjuntu. Puntuali cum'è sempre, cù un sole caldu chì scalda u core, ma sopratuttu i ricordi. L'11 di lugliu di u 2022 ci dà qualcosa di più. Moltu di più. Una figura tonda chì ramenta forse a più grande emuzione spurtiva chì tanti taliani anu campatu in l'ultimu mezu seculu. Sarà ancu per via di stu tempu pazzu ch’è no campemu, chì quella impresa sportiva piglia aspetti guasi leggendari.

L'Attesa

Ùn ci hè micca dubbitu, però, chì quelli chì anu campatu quella ascesa incridibile à a vittoria, quelli ghjorni, quelle aspittà, quelle speranze folle di vittoria, ùn anu scurdatu nunda, mancu una virgola, di quelli ghjorni memorable. Allora ricurdatemu ancu perfettamente a vigilia di a finale in Madrid contr'à a Germania. Un classicu in a storia di u football, un classicu in a nostra storia. Aghju dichjaratu chì ùn diceraghju nunda di u ghjocu stessu, ma pruvaraghju di fucalizza nantu à i sentimenti è l'emozioni chì l'anu precedutu è seguitu.


11 di lugliu di u 1982, una formalità

Mi ricordu, per esempiu, cumu aspittava a finale quasi cum'è una pura formalità. Per u scrittore, è ùn pensu micca solu per ellu, l'Italia era digià diventata Campiona di u mondu sei ghjorni nanzu, à u Sarrià in Barcelona. Ddu match di u 5 di lugliu avia digià dichjaratu i futuri campioni di u mondu è incurunatu a stella più brillanti. U ghjornu di Pablito, l'Italia avia annihilatu una di e squadre più forti in a storia di a Copa Mondiale. A più naturale di cunclusioni puderia esse solu questu.

- Publicità -

Risultatu inevitabbile

Una vittoria quasi inevitabbile. Un pocu cum'è in u ciclismu quandu, durante u Giro d'Italia, u campionu riesce à cullà in solitaria a fatidica Cima Coppi è a longa discesa chì porta à l'arrivu ùn hè più chè un splendidu appendice à l'impresa. In corta, aspittava a finale contr'à l'Alimagna pensendu à cumu si seranu urganizati e celebrazioni dopu.

- Publicità -

Praticamente imbattibile

A speranza era grande, a fiducia era illimitata, ancu s'è i ghjoculi ùn deve micca solu esse ghjucatu, ma soprattuttu deve esse vintu. Aviu avutu, è ci era, però, u sensu assai forte chì ormai quella squadra era diventata, in quellu mumentu, praticamenti imbattibile. Serà per via di i tanti bocconcini amari ch’ella era stata custretta à agghicà, chì s’eranu trasfurmatu in velenu mortale per tutti l’avversari chì si sarianu tandu affrontati, chì quellu campiunatu mundiale ùn pudia avè chè quellu è unicu epilogu.

11 di lugliu di u 1982. Grazie !

Chì resta di quella cumpagnia quarant'anni dopu ? Tanti è assai ricordi ligati à i prutagunisti. À quella sana follia cullettiva chì quella vittoria hà sbulicatu una stonda dopu à u fischiu finali. Soprattuttu, resta quella fibrillazione febbrile chì hà catturatu una nazione sana da u 29 di ghjugnu, u ghjornu di l'Italia - l'Argentina finu à u legendariu epilogu di l'11 di lugliu. Quasi duie simane passate in apnea cumpetitiva, aspittendu chì una cumpagnia invocà immediatamente un'altra. Insaziabili, voraci è velenosi, cum'è quellu maravigliu gruppu d'omi chì ci facia cuntenti cum'è mai. Grazie! Per sempre…

- Publicità -

LASCIÀ UN CUMMENTU

Per piacè inserite u vostru cummentariu!
Per piacè inserite u vostru nome quì

Stu situ usa Akismet per riduce u puzzicheghju. Scopri cumu i vostri dati sò trattati.