Raționalizarea, mecanismul de apărare prin care ne amăgim pe noi înșine

0
- Publicitate -

 
raționalizare

Raționalizarea este un mecanism de apărare de care nimeni nu scapă. Când lucrurile merg prost și ne simțim încolțiți, ne putem simți copleșiți și, prin urmare, suntem incapabili să facem față realității în mod adaptativ. Când experimentăm situații deosebit de amenințătoare pentru „eu” nostru, avem tendința de a ne proteja pentru a menține un anumit echilibru psihologic care ne permite să mergem mai departe cu cel mai mic prejudiciu posibil ego-ului nostru. Raționalizarea este probabil mecanism de aparare cel mai răspândit.


Ce este raționalizarea în psihologie?

Conceptul de raționalizare datează din psihanalistul Ernest Jones. În 1908 a propus prima definiție a raționalizării: „Invenția unui motiv pentru a explica o atitudine sau o acțiune al cărei motiv nu este recunoscut”. Sigmund Freud a adoptat rapid conceptul de raționalizare pentru a da sens explicațiilor oferite de pacienți pentru simptomele lor nevrotice.

Practic, raționalizarea este o formă de negare care ne permite să evităm conflictul și frustrarea pe care le generează. Cum functioneazã? Căutăm motive - aparent logice - pentru a justifica sau ascunde erori, puncte slabe sau contradicții pe care nu vrem să le acceptăm sau pe care nu știm să le gestionăm.

În practică, raționalizarea este un mecanism de respingere care ne permite să abordăm conflictele emoționale sau situațiile de stres interne sau externe, inventând explicații liniștitoare, dar incorecte, pentru gândurile, acțiunile sau sentimentele noastre sau ale altor persoane, pentru a acoperi motivele reale.

- Publicitate -

Mecanismul raționalizării, prins de ceea ce nu vrem să recunoaștem

În sens general, apelăm la raționalizare pentru a încerca să explicăm și să ne justificăm comportamentele sau ceea ce ni s-a întâmplat într-un mod aparent rațional sau logic, astfel încât acele fapte să devină tolerabile sau chiar pozitive.

Raționalizarea are loc în două etape. La început luăm o decizie sau implementăm un comportament motivat de un anumit motiv. Într-un al doilea moment construim un alt motiv, acoperit cu o logică și o coerență aparente, pentru a ne justifica decizia sau comportamentul, atât față de noi înșine, cât și față de ceilalți.

Este demn de remarcat faptul că raționalizarea nu implică minciuna - cel puțin în cel mai strict sens al termenului - întrucât de multe ori se ajunge de fapt să creadă în motive construite. Mecanismul raționalizării urmează căi care se îndepărtează de conștiința noastră; adică nu ne înșelăm cu bună știință pe noi înșine sau pe alții.

De fapt, atunci când un psiholog încearcă să demasceze aceste motive, este normal ca persoana să le nege, deoarece este convins că motivele sale sunt valabile. Nu putem uita că raționalizarea se bazează pe o explicație care, deși falsă, este plauzibilă. Deoarece argumentele pe care le propunem sunt perfect raționale, ele reușesc să ne convingă și, prin urmare, nu este nevoie să ne recunoaștem incapacitatea, eroarea, limitările sau imperfecțiunile.

Raționalizarea acționează ca un mecanism de disociere. Fără să ne dăm seama, stabilim o distanță între „bine” și „rău”, atribuindu-ne „bine” și respingând „răul”, pentru a elimina sursa de nesiguranță, pericol sau tensiune emoțională pe care nu vrem să o recunoaşte. În acest fel suntem capabili să ne „adaptăm” la mediu, chiar dacă nu ne rezolvăm cu adevărat conflictele. Ne salvăm ego-ul pe termen scurt, dar nu îl protejăm pentru totdeauna.

Neurologii de la Universitatea din California au descoperit că mecanismul de raționalizare se poate activa rapid atunci când trebuie să luăm decizii dificile sau suntem confruntați cu conflicte ambivalente, fără reflecție prelungită, pur și simplu ca un produs secundar al luării deciziilor pentru ameliorarea anxietății. determinată de procesul decizional în sine.

Prin urmare, nu suntem întotdeauna conștienți de raționalizare. Cu toate acestea, această negare va fi mai mult sau mai puțin intensă și durabilă în funcție de cât de mult percepem realitatea mai mult sau mai puțin amenințătoare pentru „eu” nostru.

Exemple de raționalizare ca mecanism de apărare în viața de zi cu zi

Raționalizarea este un mecanism de apărare pe care îl putem folosi fără să ne dăm seama în viața de zi cu zi. Poate că cel mai vechi exemplu de raționalizare vine din povestea lui Esop „Vulpea și strugurii”.

În această fabulă, vulpea vede ciorchini și încearcă să ajungă la ei. Dar după mai multe încercări eșuate, își dă seama că sunt prea mari. Așa că îi disprețuiește spunând: „Nu sunt coapte!”.

În viața reală ne comportăm ca vulpea istoriei fără să ne dăm seama. Raționalizarea, de fapt, îndeplinește diverse funcții psihologice:

• Evitați dezamăgirea. Putem folosi raționalizarea pentru a evita să fim dezamăgiți de abilitățile noastre și pentru a proteja imaginea pozitivă pe care o avem despre noi înșine. De exemplu, dacă un interviu de angajare a greșit, ne putem minți spunându-ne că nu vrem cu adevărat acel loc de muncă.

• Nu recunoașteți limitările. Raționalizarea ne scutește de a recunoaște unele dintre limitările noastre, în special cele care ne fac să ne simțim inconfortabili. Dacă mergem la o petrecere, putem spune că nu dansăm pentru că nu vrem să transpirăm, când adevărul este că ne este rușine să dansăm.

• Evadarea vinovăției. Tindem să punem în practică mecanismul de raționalizare pentru a ne ascunde greșelile și a bloca simțul vinovăției. Ne putem spune că problema care ne îngrijorează ar fi apărut oricum sau credem că proiectul a fost condamnat de la început.

• Evitați introspecția. Raționalizarea este, de asemenea, o strategie pentru a nu pătrunde în noi înșine, de obicei din teama de ceea ce am putea găsi. De exemplu, ne putem justifica starea proastă sau comportamentul nepoliticos cu stresul pe care l-am dezvoltat într-un blocaj de trafic atunci când în realitate aceste atitudini ar putea ascunde un conflict latent cu acea persoană.

• Nerecunoașterea realității. Când realitatea depășește capacitățile noastre de a o înfrunta, recurgem la raționalizare ca mecanism de apărare pentru a ne proteja. O persoană într-o relație abuzivă, de exemplu, poate crede că este vina lui pentru că nu recunoaște că partenerul său este o persoană abuzivă sau că nu o iubește.

- Publicitate -

Când devine raționalizarea o problemă?

Raționalizarea poate fi adaptativă, deoarece ne protejează de emoții și motivații pe care nu le-am putea rezolva în acel moment. Cu toții putem pune în practică un mecanism de apărare fără ca comportamentul nostru să fie considerat patologic. Ceea ce face raționalizarea cu adevărat problematică este rigiditatea cu care se manifestă și prelungirea sa prelungită în timp.

Kristin Laurin, psiholog la Universitatea din Waterloo, a efectuat de fapt o serie de experimente foarte interesante în care arată că raționalizarea este adesea utilizată atunci când se crede că problemele nu au nicio soluție. Practic, este un fel de capitulare pentru că presupunem că nu are rost să continuăm să luptăm.

Într-unul dintre experimente, participanții au citit că reducerea limitelor de viteză în orașe ar face oamenii mai siguri și că legiuitorul a decis să le reducă. Unora dintre acești oameni li s-a spus că noua lege a traficului va intra în vigoare, în timp ce altora li s-a spus că există posibilitatea ca legea să fie respinsă.

Cei care credeau că limita de viteză va fi redusă au fost mai în favoarea schimbării și au căutat motive logice pentru a accepta noua prevedere decât cei care au crezut că există posibilitatea ca noile limite să nu fie aprobate. Aceasta înseamnă că raționalizarea ne poate ajuta să înfruntăm o realitate pe care nu o putem schimba.

Cu toate acestea, riscurile utilizării raționalizării ca mecanism obișnuit de coping depășesc de obicei beneficiile pe care ni le-ar putea aduce:

• Ne ascundem emoțiile. Reprimarea emoțiilor noastre poate avea efecte devastatoare pe termen lung. Emoțiile sunt acolo pentru a semnala un conflict pe care trebuie să îl rezolvăm. Ignorarea lor de obicei nu rezolvă problema, dar este probabil să ajungă încrustați, rănindu-ne mai mult și perpetuând situația dezadaptativă care le generează.

• Refuzăm să ne recunoaștem umbrele. Când practicăm raționalizarea ca mecanism de apărare ne putem simți bine pentru că ne protejăm imaginea, dar pe termen lung, nerecunoașterea slăbiciunilor, greșelilor sau imperfecțiunilor ne va împiedica să creștem ca oameni. Ne putem îmbunătăți doar atunci când avem o imagine realistă despre noi înșine și suntem conștienți de calitățile de care avem nevoie pentru a ne întări sau rafina.

• Ne îndepărtăm de realitate. Deși motivele pe care le căutăm pot fi plauzibile, dacă nu sunt adevărate, deoarece se bazează pe o logică defectuoasă, rezultatele pe termen lung pot fi foarte proaste. Raționalizarea nu este de obicei adaptativă, deoarece ne îndepărtează din ce în ce mai mult de realitate, într-un mod care ne împiedică să o acceptăm și să lucrăm pentru a o schimba, servind doar pentru a prelungi o stare de nemulțumire.

Cheile pentru a nu mai utiliza raționalizarea ca mecanism de apărare

Când ne mințim pe noi înșine, nu numai că ne ignorăm sentimentele și motivele, dar ne ascundem și noi informații valoroase. Fără aceste informații, este dificil să iei decizii bune. Parcă mergem prin viață legată la ochi. Pe de altă parte, dacă vom putea aprecia imaginea completă într-un mod clar, rezonabil și detașat, oricât de dificil ar fi, vom putea evalua care este cea mai bună strategie de urmat, cea care ne cauzează mai puține daune iar acest lucru, pe termen lung, ne aduce beneficii mai mari.

De aceea este important să învățăm să ne recunoaștem emoțiile, impulsurile și motivațiile. Există o întrebare care ne poate duce foarte departe: „de ce?” Când ceva ne deranjează sau ne face să ne simțim inconfortabili, trebuie pur și simplu să ne întrebăm de ce.

Este important să nu ne mulțumim cu primul răspuns care ne vine în minte, deoarece este probabil să fie o raționalizare, mai ales dacă este o situație care ne deranjează în mod deosebit. Trebuie să ne investigăm în continuare motivele, întrebându-ne de ce până ajungem la acea explicație care generează o rezonanță emoțională intensă. Acest proces de introspecție va da roade și ne va ajuta să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și să ne acceptăm așa cum suntem, așa că va trebui să recurgem din ce în ce mai puțin la raționalizare.

Surse:      

Veit, W. et. Al. (2019) Raționamentul raționalizării. Științele comportamentale și ale creierului; 43.

Laurin, K. (2018) Inaugurarea raționalizării: trei studii de teren găsesc raționalizarea crescută atunci când realitățile anticipate devin actuale. Psychol Sci; 29 (4): 483-495.

Knoll, M. et. Al. (2016) Rationalization (Defense Mechanism) En: Zeigler-Hill V., Shackelford T. (eds) Enciclopedia personalității și diferențelor individuale. Springer, Cham.

Laurin, K. și colab. Al. (2012) Reactanță versus raționalizare: răspunsuri divergente la politicile care constrânge libertatea. Psychol Sci; 23 (2): 205-209.

Jarcho, JM et. Al. (2011) Baza neuronală a raționalizării: reducerea disonanței cognitive în timpul luării deciziilor. Soc Cogn afectează Neurosci; 6 (4): 460-467.

Intrarea Raționalizarea, mecanismul de apărare prin care ne amăgim pe noi înșine a fost publicat pentru prima dată în Colțul Psihologiei.

- Publicitate -